Doamna profesor Iolanda Luisa Ionescu a postat pe pagina personală de Facebook un mesaj emoționant la dispariţia elevei sale, Cristiana Maria Şerban, care şi-a pierdut viaţa, absolut nevinovată, în urma unui tragic accident rutier.

„Uneori, dar doar uneori, îngerii poposesc printre noi, își dezbracă aripile, se nasc, cresc, ne învață pe noi zborul, apoi, își îmbracă din nou aripile și ne lasă goi de ei, dar plini de dragostea lor și de lumină… alteori, după ce zboară, dar doar alteori, îngerii ne rămân cel mai mult și ne fac cu ochiul și cu zâmbetul din cer în nopțile cele mai negre sau cele mai senine, iar dacă asculți bine sau taci te sărută și îți vorbește cu vântul. Câteodată, îngerii poartă numele: CRISTIANA MARIA

De ieri, prietena, eleva, fata noastra s-a mutat în cer, într-o stea, luându-și clipele netrăite, gândurile și îmbrățișările neîmpărtășite, dorințele neîmplinte și toate visurile celor 13 de ani.

Acum, CRISTIANA, eşti cea mai iubită dintre îngeri; un înger care ai lăsat o părticică din sufletul tău frumos în fiecare loc de unde ai plecat, un înger care și-a lăsat amintirea, lumina și căldura inimii în fiecare om pe care l-ai atins cu o aripă a sufletului tau în scurta ta viață de pe pământ.

Te-am pierdut, te-am avut…, te-am iubit ieri, acum și oricând…, durerea nu va trece cu timpul… nu putem să ne obişnuim cu gândul acesta… ne e foarte greu să înțelegem și să acceptam că nu te vom mai vedea, Îngerul nostru cu suflet stins…

Acum mai putem face doar un singur lucru… să închidem ochii pentru o clipă, să ne rugăm împreună pentru odihna ta, Cristiana,…să trimitem un gând bun și curat pentru un suflet pur și nevinovat.

Dumnezeu să te odihnească în pace îngeraș mic, suflet drag, pur și nevinovat!

Te vom purta veșnic în mintea și în sufletul nostru!

Te-am iubit și te vom iubi, scump îngeraș!

Ne-ai părăsit şi-ai mers în altă lume

Mergând pe-o cale fără de întors

Mereu, noi plângem al tău nume.

Te-ai dus departe’n univers.

Ai coborât în lumea umbrelor cernite

Şi ai lăsat tristeţe, numai jale

Te-ai dus, o scumpa noastră cea cuminte.

De ce n-ai mai cerut o amânare?”