Astăzi, când mulţi dintre noi s-au trezit la monarhism şi monarhie, când mai marii zilelor pe care le trăim se exprimă elogios şi pios la adresa personalităţii şi mai ales a rolului pe care Regele Mihai I l-a avut în istoria recentă a României, să ne aducem aminte de vremea când “Majestatea-Sa a fost un simplu cetăţean, în vizită la Giurgiu”.

                   Aristotel: „Monarhia este forma în care puterea este exercitată pentru binele tuturor.”

Vara anului 1998. O zi mohorâtă de vineri, 10 iulie, după-amiaza. CDR-ul încerca să guverneze ţara, Traian Basescu îşi conducea propria “flotă”… Lucian Iliescu, ca un vătaf de curte nouă, comunist în spirit şi acţiune, viitor mare liberal, păstorea oraşul nostru drag. Apare o ştire de ultima oră: ”Majestăţile Lor, Regele Mihai şi Regina Ana, vor sosi astăzi în oraşul nostru”, titra cotidianul “Giurgiu Expres”, pe prima pagină.

Vizita, anunţată în pripă, l-a luat prin surprindere pe “Împăratul” Iliescu. Acesta, ofuscat că la el în oraş se întâmpla ceva fara ştirea şi avizul lui, declara în conferinţa de presă a Primăriei că totul se datorează prefectului Călinescu şi îl ”va determina să recunoască faptul că este implicat direct”! Poziţia primarului Iliescu e tranşantă în concluziune: ”îl consider pe regele Mihai un simplu cetăţean. În ceea ce priveşte organizarea vizitei, fiind ultimul care a aflat (dintre cine, dintre care? – n.n.) consider că este târziu să mi se ceară părerea”. Şi apoteotic, “dacă ar veni Ceauşescu, lucrurile ar sta altfel, acesta regasindu-şi îndeplinite o serie de proiecte care au fost şi vor fi realizate”! În următoarea conferinţă de presă, la câteva zile după evenimentul cu pricina, se dă concluzia de la împărăţie: “locuitorii municipiului Giurgiu au fost în consens cu ceea ce am simţit noi. Prezenţa firavă era de aşteptat.”

Totuşi era extrem de contrariat că nimeni nu-şi asumase organizarea acestei vizite, pentru asta îl va interpela pe şeful Poliţiei pentru a-l lua la întrebări… cum se pot face asemenea manifestări fără ştiinţa Primăriei, adică a domniei-sale! Iarăşi ne deschide mintea, nouă, locuitorilor: „oamenii n-ar mai trebui să fie minţiţi. Trebuie să se ştie cum este răsfăţat regele”! Aceaste vizite nu sunt făcute din curiozitate (?!), ci din mari interese “pe care le are”!  Ne oprim aici, am dat împaratului cam mult…

Trecerea  familie regale pe la Giurgiu era înscrisă în seria de vizite făcute după alegerile din 1996. Pe parcursul anului au fost vizitate o serie de oraşe din Muntenia iar trecerea pe la Giurgiu şi Zimnicea au încheiat periplul regal de trei săptămâni în România. A revenit în 1998, după 56 de ani de la prima venire pe plaiul nostru dunărean! A făcut-o din “mari interese” , a vizitat pentru câteva ore oraşul devastat de inundaţiile din martie 1942. Nu va mai reveni!

La Giurgiu a sosit pe la orele 17, însoţit de Regina Ana, Simina Mezincescu şi alte câteva persoane. A ţinut un scurt discurs de pe esplanada Teatrului Valah celor câteva zeci de giurgiuveni, dublaţi de un număr exagerat de mare de “acoperiţi”. Cam atât s-a întâmplat… Un moment penibil a fost când prefectul Călinescu a întins mâna către Rege… de altfel, prefectul de atunci a dovedit în dese rânduri o lipsă crasă de educaţie şi conduită “prefesională”!

 Marele off al edilului Iliescu în privinţa banului public, a fost substituit prin sponsorizarea acestei vizite de către persoane fizice şi partide politice. Costul s-a limitat la cazarea onorabililor oaspeţi la Hotelul Vlaşca, camerele 109-110 şi o cină modestă, antreu şi friptură de pui, sucuri şi apă minerală. A doua zi de dimineaţa, Regele a plecat la Mănăstirea Comana.

Despre acest moment, pe care astăzi îl rememorăm, foarte mulţi dintre noi nu-şi aduc aminte. Da!, Regele a fost şi la noi în urbe, o dovada că pentru mulţi era şi a rămas un simplu cetăţean! Dar astazi, cei mai multi dintre noi, cu faţa şi vorba ne întoarcem către Ultimul Rege al Nostru, în suflet rămânem aceeaşi, “încremeniţi în acelaşi proiect”. Dar, politic, dă bine… prea bine pentru cei care, “cei mai mulţi au fost indiferenţi şi răi”.

 Iartă-ne, Majestate, de acolo… din istorie!

                                                                                                                 Florin Breazu