Pe cât de bogat, tolerant şi înţelept, pe atât de fascinant şi de o calmitate seniorială a fost Dumitru Chican, rigurosul licenţiat în limbă, literatură şi civilizaţie arabă al Universităţii din Bucureşti, strălucit component al promoţiei 1971.

A respirat acelaşi aer, a dialogat, a transmis mesaje diplomatice şi a negociat detalii ale unor viitoare întâlniri oficiale la cel mai înalt nivel, a redactat documente internaţionale ce urmau a fi aprobate bilateral sau în forumuri de cel mai înalt rang planetar, a vibrat tâmplă lângă tâmplă şi a învăţat din experienţa de bărbaţi de stat şi lideri incontestabili a unor personalităţi cu aură mondială din amugul secolului al XX-lea.

A trăit, în acest context ultrasolicitant, deseori tensionat, mai tot timpul tumultuos,  mii de ore şi sute de zile – în comunicare şi comuniune pe multiple planuri – cu: Anwar El-Sadat (preşedintele Egiptului, asasinat pentru că a încheiat pacea cu Israelul, fiind primul conducător de stat arab care a cuvântat, memorabil, de la tribuna Knesset-ului, parlamentul unicameral din Ţara Sfântă), Hossni Mubarak (Egipt), Yasser Arafat (Palestina; care a venit de zeci de ori în România), Hafez Al-Assad (Siria), Saddam Hussein (Irak), Regele Fahd (Arabia Saudită), Regele Hussein (Iordania), Ali Abdallah Saleh (Yemen), Elias Hraoui (Liban), Zayed Bin Sultan Al-Nahyan (Emiratele Arabe Unite), Regele Abdullah II (Iordania), Gaafar Nimeiri (Sudan), Moamer El-Qaddhafi (Libia), Itzak Rabin (Israel), Jacques Chirac (Franţa).

Dumitru Chican a făcut faţă tuturor acestor misiuni diplomatice pentru că, afirmam ceva mai înainte, este un om bogat – în sensul că are o vastă cultură generală şi de specialitate, cu temeinice, profunde cunoştinţe filosofice, politice, literar-artistice şi de artă a dialogului (esenţa democraţiei !).

Bogat şi sufleteşte, trăind tinereţea perpetuă a celui ce şi-a asumat şi practică, zi de zi, cu probitate şi pasiune, cu seriozitate, loialitate şi maximă rigoare, una dintre profesiunile în care mirajul provocărilor şi spectrul riscurilor ating cote paroxistice.

În anii 1994-1995, a fost ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al României în Emiratele Arabe Unite, distins de preşedintele acestui stat-minune cu Ordinul Naţional de Onoare pentru contribuţii deosebite aduse la dezvoltarea relaţiilor bilaterale politice, economice, comerciale, culturale româno-emirateze.

Din 2004 a fost concomitent, director pentru Orientul Mijlociu şi lumea arabo-islamică la revista Pulsul Geostrategic (Braşov) şi conferenţiar universitar la universităţile Naţională de Apărare ,,Carol I’’, ,,Spiru Haret’’, ,,Dimitrie Cantemir’’, toate din Bucureşti.

În activităţile sale profesionale, Dumitru Chican şi-a dovedit înţelepciunea şi toleranţa – obligatorii în medii atât de diverse, marcate de cerinţe specifice stricte şi chiar de capcane ce trebuie anticipate şi evitate.

Dorinţa de cunoaştere, imensa curiozitate ştiinţifică, spviritul scormonitor şi acribia documentării, capacitatea de analiză şi de sinteză, conexiunile inteligente şi darul speculativ se regăsesc în cele peste 400 de materiale cu caracter academic dedicate, în peste patru decenii, orientalisticii, culturii şi civilizaţiei arabo-islamice, sociologiei istorice, ştiinţei islamului, conflictelor, politicilor şi strategiilor în zona Orientului Mijlociu, dialogului inter-religios – găzduite nu doar de revista Pulsul Geostrategic, dar şi de publicaţii de specialitate din Egipt, Emiratele Arabe Unite, Qatar, Siria, Kuwait.

De ordinul sutelor sunt traducerile/adaptările/ răsădirile din arabă în română publicate încă din anii studenţiei – în Amfiteatru şi Ramuri, apoi în Secolul XX, Contemporanul, Viaţa Românească, Luceafărul, Familia…, ca şi din română în arabă, care au văzut lumina tiparului în renumite reviste din şase state din Orientul Apropiat.

Prima dintre cele 18 cărţi (publicate în ritm sacadat, din 2004 până acum): Omul de după om. Islamul în contextual modernismului şi postmodernismului, cu o primă ediţie în arabă şi o a doua în română, a fost încununată cu două premii internaţionale: Premiul Târgului Internaţional de Carte de la Sharjah (Emiratul Dubai), respectiv, Premiul pentru cea mai bună carte străină a anului despre problemele culturii şi civilizaţiei Islamului (Dubai, 2004 ).

Toate volumele publicate de Dumitru Chican în colecţia Biblioteca arabă constituie lucrări de pionierat pentru Europa centrală şi de Sud-Est, cărţi care – asemenea unor oglinzi veneţiene – deschid valuri succesive de porţi tainice şi orizonturi cuceritoare spre magnifica istorie, cultură, filosofie arabă, spre lumea mirabilă a Orientului Mijlociu (atât de aproape de noi şi, totuşi, pentru cei mai mulţi, atât de exotic şi ezoteric). Totodată, ele constituie studii fundamentale, cărţi de referinţă, rod al unui travaliu greu de imaginat, al muncii de ocnaş fericit (!), dedicate de ambasadorul Dumitru Chican dialogului intercultural şi inter-religios.

Dintre cele nouă cărţi de autor scrise de Dumitru Chican, trebuie amintite neapărat: Exerciţii de reîntoarcere (poezii, Baia Mare, Ed. ProEma, 2009), Între Califat şi Globalizare. Eseuri despre Islamul contemporan (Braşov, Ed. Pastel, 2009), Jihad sau drumul spre Djanna (Bucureşti, Ed. Corint, 2011), cărora li se adaugă (inedit, deocamdată) Dicţionar modern român-arab (20.000 de termeni-titlu, 65.000 de corespondenţe arabe, 5.600 de expresii şi utilizări contextuale).

Prolificul Dumitru Chican a publicat, în paralel,  opt volume de traduceri, printre care: Pribeagul. Zeii Pământului. Furtunile, poeme în proză de celebrul autor libanez Jubran Khalil Jubran (Bucureşti, Ed. Herald, 2009); Şiragul mărgăritarului sau de hronicul împăraţilor creştini ai Bizanţului – cronică apocrifă în limba greacă de la 1400, tradusă în arabă în sec. XVII, de Patriarhul Macarie al Antiohiei şi Paul de Alep (Ed. Cuget Românesc, 2009); Azazel sau îngerul răului, roman filosofic de Yussef Zeidan, Egipt (Baia Mare, ed. ProEma, 2010); Isus, Fiul Omului, poeme în proză de Gibran Khalil Gibran, Liban (2011); Punte între sentimente, dublă antologie bilingvă româno-arabă şi arabo-română din poezia română şi irakiană contemporană (2012).

Personalitate fascinantă şi de o senitătate seniorială, orientalistul, omul de cultură Dumitru Chican a avut o operă remarcabilă, demnă de preţuire şi de laude întrutotul întemeiate. Cu obârşii de nezdruncinat în fertilul, preistoricul sol carpato-danubiano-pontic, Dumitru Chican a fost mistuit de dorul de Acasă, de România, atunci când se află în lumea mirifică a Orientului Mijlociu – deşi, acolo, în lumea arabă se simte tot Acasă.

Paradoxal au ba, atunci când se afla în patria natală, România, Dumitru Chican a trait cu ardoare dorul de lumea califilor, a beduinilor, tuaregilor – pentru că Lumea arabă constituia pentru el tot Acasă.

Răstignit între două puncte cardinale, el a ramas călătorul perpetuu, dăruit drumurilor iniţiatice, pe care le descoperă, de fiecare dată, cu fervoare genuină şi frăgezime de copil inocent, lăsat liber să trăiască, să iubească, să spere şi să moară, apoi să reînvie, să o ia de la capăt, ca un Sisif în dimineaţa munţilor de foc din două culturi şi civilizaţii atât de diferite, atât de originale, dar, în fond, atât de armonios complementare, întru universalitatea şi eternitatea spiritului uman.

Dumnezeu să-i dăruiască pace, linişte şi odihnă veşnică în Împărăţia Sa.

N.B. Dumitru Chican va fi înmormantat astăzi în Cimitirul Ghencea din Capitală.