Astăzi, 18 noiembrie 2013, se împlinesc două luni de când un artist local al fotografiei, nea Nelu Moacă pentru cunoscuţi, a păşit pe cărarea fără întoarcere. Timpul a trecut şi va trece, dar durerea şi tristeţea nemărginită din sufletele celor care l-au cunoscut se simt la fel, de când a plecat dintre noi… Şi-a desfăşurat activitatea la nunţi, botezuri, petreceri… pe care le-a filmat şi/sau fotografiat. S-a făcut remarcat prin pasiunea pentru fotografie şi filmare, contribuind astfel la realizarea unor amintiri pentru o viaţă… A dăruit semenilor imortalizări inedite care le-au adus bucurii şi zâmbete, în timp şi peste timp, pe chip dar şi în suflete…

***

De fel din Puieni, comuna Prundu, Ion Moacă nu a fost ocolit de greutăţile vieţii încă din copilărie, când a fost nevoit să muncească pentru a-şi ajuta familia.

Necazurile l-au urmărit pe Ion Moacă începând din 1997, când îşi pierde fiul, care moare cu câteva zile înainte de a împlini 20 de ani, într-un nefericit şi tragic accident. În 1998,  soţia sa se prăpădeşte la doar 42 de ani.

În noaptea de 10 septembrie 2013, nea Nelu Moacă a fost găsit la volanul maşinii sale, în Bucureşti la un semafor, din Victoriei, de un participant la trafic. Suferise un accident vascular cerebral hemoragic, destul de grav…

Pe patul de spital, la Elias în Bucureşti, nemaiputând vorbi, a comunicat prin strângere de mâini, priviri, lacrimi, încruntări, zâmbete cu fiica sa, Ani.

Amintiri dragi împletite cu lacrimi, mult dor şi dragoste este tot ceea ce simte Anişoara, şi acum, la împlinirea a două luni, de la trecerea la cele veşnice a tatălui său… “Aşa am reuşit să-l înţeleg, ne mărturiseşte Ani. Într-un moment în care îl încurajam, în care îi spuneam să nu se lase, căci îl ştiam puternic, să lupte, aşa cum a făcut-o şi până atunci în viaţă, că nu îl las şi sunt lângă el, îl ţineam de mână iar el şi-a adunat toate puterile şi mi-a ridicat mâna… semn ca va/vom reuşi şi de această dată. Îi plăcea să lase gânduri pe spatele fotografiilor făcute persoanelor dragi, iar mie, fiica lui, mi-a lăsat nu doar acele rânduri cu o încărcătură emoţională  semnificativă, ci şi prin curajul său de a face faţă oricărei situaţii din viaţă, de a  nu renunţa ori a ceda când totul pare pierdut sau imposibil de trecut. Tăria sa de caracter, spontaneitatea, dragostea de frumos, dorinţa de a reuşi, speranţa în mai bine, aprecierea lucrurilor mărunte şi totodată foarte importante care dau sens, culoare vieţii, atitudinea perseverentă de războinic şi cuceritor – mă însoţesc în fiecare zi, tata fiind un model pentru mine. Odată cu trecerea sa în lumea de dincolo, a celor drepţi, alături de fratele şi mama mea, am realizat că noţiunea de familie face parte din trecut şi totodată o aduc în prezent, zi de zi, prin păstrarea vie a lor în sufletul şi memoria mea, dat fiind faptul că m-au iubit şi îi iubesc…”, ne spune, printre lacrimi, fiica sa.

Şi noi regretăm dispariţia prematură a lui Ion Moacă, om de o deosebită valoare morală şi profesională. Sincere condoleanţe şi întreaga noastră compasiune fiicei şi familiei sale.