Cândva erau destui lustragii în Giurgiu. Ei îşi câştigau existenţa lustruind pantofii domnilor care circulau prin centrul oraşului şi pe strada Gării. Ei foloseau numai cremă de pantofi de cea mai bună calitate, „Luna” şi „Guban”, şi  erau foarte vorbăreţi, pentru a-şi putea atrage clienţii. Ei erau mulţumiţi cu ceea ce făceau, iar clienţii lor aşteptau cuminţi la coadă pentru a le veni rândul la lustruit.

Pentru domnii care ţin la imaginea lor

În zilele noastre, lustragii mai pot fi văzuţi în număr mare în Turcia, la Istanbul. De curând, un tânăr lustragiu şi-a făcut apariţia în vechiul centru al Bucureştiului. Şi la Giurgiu, Sache Baboi, descendentul unuia dintre lustragii de altădată ai Giurgiului, nea Tudor Baboi, va reaminti giurgiuvenilor de această veche meserie.

„Nu oricine îşi făcea pantofii ci doar cei care ţineau la imaginea lor, adevăraţii domni”, ne spune Sache.

Cele mai profitabile perioade erau cele din timpul paradelor şi defilărilor din oraş, când încălţămintea din picioarele participanţilor trebuia să „sclipească”.

Cât mai costă vopsitul hainelor

Sache este un nume arhicunoscut pe strada Gării, băieţii săi dar şi fratele său, având prăvălii în care se vând telefoane second hand. Sache Baboi este numele real al singurului vopsitor de haine din piele, un adevărat „brand” la Giurgiu. El şi în prezent vopseşte haine din piele, pantofi, adidaşi sau le schimbă culoarea. Afacerea nu este una foarte profitabilă.

Tariful este pe măsura crizei: vopsitul unei geci scurte costă 35 de lei, al unei geci „trei sferturi” 40 de lei şi al unei haine lungi 50 de lei. La încălţăminte, vopsitul unei perechi de pantofi cu aceiaşi culoare costă 5 lei, al unei perechi de adidaşi 10 lei, iar al cizmelor lungi 10 lei. Pentru schimbarea culorii, tariful este de 10 lei la pantofi şi 15 lei pentru cizmele lungi.

Lustragiu pe Strada Gării!

În această vară, Sache Baboi vrea să lustruiască pantofi, aşa cum făcea tatăl său cu ani în urmă. El a rugat un prieten să-i cumpere ustensilele necesare din Turcia, acolo unde acest obicei al lustruirii pantofilor pe stradă încă se mai păstrează.

Sache este optimist în ceea ce priveşte viitorul noii sale „afaceri” pentru că, spune el, va fi ceva „unicat” iar zona se pretează!

Și încă ceva… meseria este una cât se poate de legală, fiind trecută în Clasamentul Ocupaţiilor la grupa muncitorilor necalificaţi. Lustruirea pantofilor este considerată o activitate a celor care se mulţumesc cu puţin de la clienţii obişnuiţi să nu-şi facă pantofii acasă.

Vasile Arcanu