SCRISOARE către viitor, PROMOŢIEI 2069 a Colegiului Naţional ION MAIORESCU Giurgiu
Adunaţi astăzi, joi 4 septembrie 2014, cu prilejul întâlnirii Promoţiei 1950′ 1954, cu 11 clase, împovăraţi de amintiri şi nostalgia anilor de liceu şi îndatoraţi faţă de ceea ce lăsăm în urmă, ne-am gândit, dragii noştri urmaşi, să ne adresăm vouă, PROMOŢIA ANULUI 2069, pentru ca, recitind scrisoarea noastră precum noi citim scrierile cronicarilor, să puteţi evalua graba timpului care, suntem asiguraţi de istorici, va fi, în anul în care Colegiul Ion Maiorescu Giurgiu îşi va sărbători 200 de ani de la înfiinţare, mult mai zorit!
Aflaţi sub vremi, am trăit în timpul licealităţii noastre o perioadă tristă şi agitată din cauza căreia unii dintre profesorii şi colegii noştri au auvut de suferit.
Fiind frântură din viaţa noastră şi pagină de istorie nu numai de noi scrisă, ne-o asumăm şi încercăm reabilitarea ei prin tot ceea ce mulţi dintre noi au făcut.Nu privim înapoi cu mânie, ci cu respect şi înţelegere pentru ceea ce ar merita, totuşi, laudă şi drept la filă de cronică.
Ajunşi la vârsta răbdătoare a sfatului, convinşi că totdeauna trecutul devine poveste, iar viitorul ar trebui să fie acţiune înnobilată de speranţă,vă rugăm ca,la
întâlnirea PROMOŢIEI 2069, cu gândul la noi , să faceţi ca Dunărea să curgă o clipă înapoi şi să ştiţi că aici au luat lumina cărţii ai voştri bunici-străbunici.
Să păstraţi drept crez al existenţei voastre iubirea de
ţară şi înţelegerea că, fără cultul trecutului aceasta nu poate exista.
Dacă fondul de carte al bibliotecii fiecărui om al planetei trebuie să înceapă cu BIBLIA, pentru români,
a doua carte ar trebui să fie ISTORIA.
Nu vă va fi greu! Pe un CD sau DVD, veţi avea biblioteca lumii în casă!
Totul este ca până atunci să nu uitaţi cum arată o carte tipărită, să nu uitaţi să citiţi o carte tipărită într-o bibliotecă. Asta pentru că, în data de 4 august 2014, Ministerul Învăţământului a anunţat că, începând cu anul şcolar 2014 – 2015, clasele I şi a II a vor învăţa după manuale digitale la obiectele de bază.
Să ştiţi că nobleţea identităţii noastre stă în prestigiul limbii române, iar datoria noastră, şi a voastră, este de a-i păstra mereu proaspătă puterea de expresie.
A zis un poet român: limba română este patria mea! Un altul, tot român, a zis: în limba ta cânţi bucuriile şi, tot în limba ta, plângi necazurile.
Să redaţi sensul originar expresiei Codrul,frate cu românul şi să învăţaţi copiii nu doar să iubească pădurea, ci şi cum se plantează un pom.
Codrii Vlăsiei, despre care vă vor fi spus unora dintre voi bunicii voştri ceva,nu mai pot fi refăcuţi, dar fala munţilor Carpaţi trebuie apărată!
Veţi trăi într o Europă mare. Nu vor mai exista, poate, nici hotare!
Când vă veţi trimite copiii la studii în ţări străine, să le cumpăraţi voi bilete de călătorie: dus şi întors!
Dorul de mamă, tată, frate, soră , de bunici,de jocul de pe uliţă nu are echivalare în nimic şi apoi, multe vor fi de făcut şi atunci pentru că,nu-i aşa, n-ar fi rău să fie bine şi în ţara noastră, a zis cândva bădia Creangă.
Deviza întâlnirii noastre a fost Să ne bucurăm! Şi ne-am bucurat, deşi în vară, am fost mulţi dintre noi trişti.
De veţi citi mai mult despre vara anului 2014, veţi înţelege de ce, în vara acestui an, sfânta ploaie, implorată în jocul paparudelor, a devenit şuvoi besmetic,viitură devastatoare!
Veţi înţelege voi, probabil, de ce tot mai multe mame îşi abandonează copiii în maternităţi, de ce unii părinţi îşi lasă copiii în grija nimănui şi pleacă să lucreze în străinătate.Noi nu am putut să o facem!
Am scris aceste rânduri la început de septembrie 2014 pentru voi urmaşii noştri, să ştiţi cum am gândit noi ! Nu le vom şti niciodată pe toate, dar a rămâne ceea ce suntem, ROMÂNI, este cea mai frumoasă datorie.
NOTĂ: Am pus flori de liliac pentru că flori de liliac am oferit profesorilor noştri la terminarea clasei a VIII a în anul 1951. Era prima oară, ne-a spus profesorul de limba română, când, după război, elevii liceului ofereau flori profesorilor! Şi profesorului nostru i-au dat lacrimile!
Prof.Gheorghe CALOTĂ,
elev în banca I de la perete, în a doua sală de clasă de la etaj dinspre Calea Bucureşti