O ŞTIRE ALTFEL: MARTORI LA NAŞTEREA UNEI TRADIŢII (II)
În anul 1926, când la Sânicolaul Mare se dezvelea o statuie a lui Mihai Eminescu, Octavian Goga, prezent la festivitate, spune, felicitând pe cei care cinsteau astfel pe marele poet: Graniţele unui stat pot fi apărate cu un batalion de oaste sau cu statuia unui poet. Cinste vouă că aţi ales poetul.
Prin timp, cititorii au descoperit că statuia unui poet – simbolic- poate fi şi pavăză iubirii lor. De aceea, spuneam acum câteva zile, suntem martorii naşterii unei tradiţii.
Auzind că la Brăila tinerii însurăţei, în amintirea nunţii lor, fac poze la statuia lui Eminescu din Grădina Mare – Brăila, nuna mare a sugerat ca însurăţeii pe care-i însoţea la altar să facă poze în Alei – Giurgiu, la statuia lui Eminescu! Sugestia a fost bine primită de nuntaşi, semn că tradiţia pe cale să se nască era …românească!
Pentru a le cinsti nunta şi pentru a argumenta că tradiţia pe cale a se naşte este românească, cităm din poezia lui EMINESCU
POETUL
Tu esti o undă, eu sunt o zare,
Eu sunt un ţărmur, tu eşti o mare,
Tu eşti o noapte, eu sunt o stea
Iubita mea.
IUBITA
Tu eşti o ziuă, eu sunt un soare,
Eu sunt un flutur, tu eşti o floare,
Eu sunt un templu, tu eşti un zeu
Iubitul meu.
Tu eşti un rege, eu sunt regină,
Eu sunt un caos, tu o lumină,
Eu sunt o arpă muiată-n vânt
Tu eşti un cânt.
POETUL
Tu eşti o frunte, eu sunt o stemă,
Eu sunt un geniu, tu o problemă,
Privesc în ochii-ti să te ghicesc
Şi te iubesc!
IUBITA
Îţi par o noapte, îţi par o taină
Muiată-n pala a umbrei haină,
Îţi par un cântec sublim încet
Iubit poet?
O, tot ce-i mistic, iubite barde,
În acest suflet ce ţie-ţi arde,
Nimica nu e, nimic al meu
E tot al tău
profesor Gheorghe Calotă