TEII LUI EMINESCU LA GIURGIU
Din flori de tei purtate peste ţară
Din Iaşul înflorit ca un altar,
Noi pomi la Giurgiu răsăriră iară
Când miez de iunie bate-n calendar.
Sunt tei ce înmiresmează întreaga zare
Si scot iubitii in seri de poezii ,
O, Giurgiu, imbatat de-a ta licoare,
As vrea in Parcul tau sa intarzii…
Statuia din Alei e tutelara
Cu Eminescu- n orizont privind
Si zarea i se pare acum mai clara
Cu noi, sub tei, sperante izbavind.
Cosmin – Ştefan Georgescu
