M-am uitat în ochii lui George  Marcu, soț și tată de 37 de ani; aflasem ce i s-a întâmplat de curând. Un chip al unui om obișnuit, dar ai cărui ochi anunțau teama. Copilul li s-a născut prematur, la şase luni… Când a împlinit şase luni de viață și trecuseră de granița fricii că nu va supraviețui, a fost diagnosticat cu spasme epileptice sindrom WEST.

A urmat tratamente care să-i dea o nouă șansă la viață, încununat de succes.

Însă, ca efect secundar i s-au șters toate achizițiile de pînă atunci : abilități de manipulare, de recunoaștere vizuale din mediul familiar și familial. La opt luni, părinții încep lungul șir al terapiilor: kinetoterapie, logoterapie, ședințe psihologice și controale de tip neurologic o dată la trei luni (și știm cu toții cât costă).

Mulți dintre noi, părinți la rândul nostru, cunoaștem ce simțim când ne sunt puii, bolnavi.

George și soția lui nu au cerut ajutor și sprijin nimănui… Au trecut cu bine peste toate acestea, deși micuțul a rămas cu imunitatea scăzută.

Asta pare că este o istorie cu final fericit, dar din păcate, nu e.

Cu sprijinul vostru, oameni din același oraș cu George, ar putea fi.

George a fost diagnosticat din întâmplare, în urma unui control banal, cu  formațiuni tumorale atât la ficat, cât și la colon. Acum o lună. Se pare că există de ceva timp, iar cauzele sunt stresul prin care el a trecut.

George vrea să fie tată, iar asta înseamnă că vrea să trăiască.

Haideți să punem mână de la mână, fiecare dintre noi, atât cât poate, pentru ca George să rămână tată și soț, el având nevoie de aproximativ 30.000 de euro, prețul speranței sale, la o clinică din Turcia.

Contul în care ați putea contribui este: RO26RNCB0145063822640003, titular Marcu George,

P.S.: George, noi, familia de la serviciu, te așteptăm la pompă !