*VOT, voturi, s. n.  A se vedea DEX-

**În Dex DICTATURA este definită  astfel: DICTATÚRĂ, dictaturi, s. f. 1. (În Roma antică) Demnitatea, puterea, autoritatea exercitată de un dictator. 2. Instituție politică, putere de stat în care o persoană (sau un grup de persoane) este învestită cu autoritate nelimitată prin legi și adesea bazată pe violență. ♦ Dictatura proletariatului = concept din filozofia marxistă care preconiza exercitarea puterii de stat de către proletariat în perioada cuprinsă între revoluția socialistă și instaurarea societății socialiste. – Din fr. dictature, lat. Dictatura

*** Vot după propria conştiinţă, .spun liderii de partid în anumite situaţii! Să înţelegem că în alte situaţii nu ţin seama  de propria conştiinţă? Şi votează după cum li se cere? De către cine şi în ce scop?

Am văzut la telvizor situaţii hilare: deşi votul este secret, aleşii o fac cu bilele la vedere, parcă pentru a dovedi că nu se abat de la porunca primită. Ba mai mult, am văzut cum observatori de serviciu urmăresc dacă aleşii introduc voturile în urna indicată!!!

Libertatea de conştiinţă este totală când alesul trece de la o formaţiune la alta, deşi el a primit investitura în numele altei formaţiuni politice!

În situaţia în care simte că nu se mai identifică cu motivaţia pentru care a primit votul, este liber să procedeze după propria conştiinţă, dar firesc este să renunţe la investitura câştigată prin vot! Traseismul politic este înşelătoria electoratului, şi se face totdeauna dintr-un interes pervers, personal sau de grup!

Am văzut acum câteva zile aleşi care declarau seara , deşi nu li se cerea să o facă, o anumită orientare, pentru ca a doua zi, să voteze tocmai invers!

Când a operat propria conştiinţă: când a mărturisit pe bune cum va vota sau când, răspunzând unei comenzi, a votat pentru contra?

Profitând de faptul că satul românesc nu mai are niciun Moş Ion Roată  care, în aparenţa unor vorbe aruncate-n dodii, dar cu înţelepciunea unei limbi ascuţite, să declare precum o fac eu acum :-Nu înţeleg , boierule, iar  Moromete, care declară că a dus o viaţă independentă şi amărât că fierăria lui Iocan nu mai este, îşi mai vărsa şi el năduful, se arată îngrijorat de băieţi : ultima oară ştia că sunt pe undeva, prin Spania, la adunat de căpşuni, aleşii procedează …după propria conştiinţă!?

Avem  motive, totuşi, să ne mândrim: la 24 ianuarie 1862 se oficializează numele de România, la insistenţa lui Alexandru Ioan Cuza, iar Constituţia din 1 iulie 1866, în primul articol, consfinţeşte pentru totdeauna numele de ROMÂMIA.

Eminescu saluta evenimentul scriind poezia:

 CE-ŢI DORESC EU ŢIE,DULCE ROMÂNIE

ŢARA MEA DE GLORII, ŢARA MEA DE DOR

…

LA TRECUTU-ŢI MARE,MARE VIITOR!

…

DULCE ROMÂNIE, ASTA ŢI-O DORESC!

Miercuri, 24 ianuarie 2018: Atenţie alături de cine vă prindeţi în HORA UNIRII!

Gh. C,

Notă: Să fie problema propriei  conştiinţe doar o treabă de vocabular?